BINE AŢI VENIT PE SITE-ul OFICIAL AL PRIMARIEI ZABRANI
      
317410 Zăbrani Str. Principală nr.95 ● Tel. 0040257.457.001 ● Fax: 0040257.457.430 ● primariazabrani@yahoo.com ● www.primaria-zabrani.ro
PRIMARIA ZĂBRANI: ZĂBRANI (GUTTENBRUNN)

Placeholder image

18.01.2014 15:30 | www.primaria-zabrani.ro

Zabrani ( Guttenbrunn)

În urma înfrângerii turcilor din anul 1716 şi în baza păcii încheiate la Passovit din 1718, turcii fiind  alungaţi din Banat din cauza bătăliilor, s-a simţit lipsa de populaţie necesară la cultivarea pământurilor.

   Guvernanţii din Viena, observând aceste lipsuri, în anul 1720, au luat măsurile necesare pentru colonizarea părţilor din Banat despopulate, aducând aici naţiuni ca: germanii din sud din Alsacia, francezi, spanioli şi italieni.

   Astfel în anul 1724 au fost colonizate 40-50 familii în actuala comună Guttebnrunn,, care ajungând aici s-au stabilit în jurul unui izvor, unde au găsit apă potabilă, dând totodată şi denumirea aşezării lor după acest izvor/fântâna bună/ Guttenbrunn.

   Aceşti colonişti plecau din diferite ţinuturi ale Germaniei şi anume din Rheinpfalz, Schwarzwald, iar majoritate lor din Odenwald, care sosind aici s-au stabilit în actuala strada principală, care se afla mai aproape de fântâna bună.

   Primul transport de 40-50 familii, numărau circa 200 de suflete şi erau de religia romano-catolică. Din aceste familii au rămas descendenţi ai familiilor: Bergmann, Schulz, Antes, Bangert, Pickert, Stokl, Franz, Zengraf, Schaffer, Furst, Bilger, Reimholz, Klug, Hardt, Schmidt, Schnell, Leib, Muller, Danius, Schorg, Schmale, Eckert, Lukhaup, Geiss, Maurer, Heldt, Sehl, Berg, Spiegel, Herrscha, Rupp, Wendlend, Jager.

   Aceşti colonişti primeau câte 16 jughere de pământ arabil şi unelte necesare pentru casa şi gospodăreşti pentru cultivarea pământului.

   Coloniştii odată aşezaţi aici, au luptat foarte mult contra maladiilor, provenite din multitudinea balţilor şi mlaştinilor aflate împrejurul aşezămintelor lor.

Placeholder image

   După trecerea primelor greutăţi cât şi după terminare construirii caselor, desecând mlaştinile şi pământurile înecate în apă, aceşti colonişti s-au gândit la construirea unei biserici.

   În anul 1729, aveau deja un preot pe nume Ioan Benedictus Rosch. În anul 1737 s-a terminat de construit prima biserică.

   În anul 1741 a izbucnit între colonişti epidemia de pestis, care a dus la moartea multor familii de colonişti.

   Cu începere din anul 1741 au fost deja 280 de familii, în anul 1745 au fost 380 familii iar în anul 1748 s-au numărat deja 406 familii.

   Începând din anul 1741 există în comună o şcoală primară, primul învăţător fiind Nicolae Antonius.

   În anul 1753 au sosit în comună 1753 încă alte 25 de familii în anul 1764 încă 120 familii noi. În anul 1765, din cauza lipsei de spaţiu, au plecat din comună Guttenbrunn 120 de familii care s-au aşezat în actuala comuna Neudorf, înfiinţând acesta comună.

   În aceşti ani a apărut din nou pestisul care a produs multe victime din rândul coloniştilor. În anul 1765 au murit în jur de 105 oameni iar în 1766 peste 219 locuitori, tot din acesta cauza.

   Locul de înmormântare din acea perioadă era în jurul bisericii, pentru care s-a încasat o taxă de 10 Florini pentru oameni adulţi şi 4 Florini pentru copii.

   Recensământul populaţiei din 1777 a numărat deja 1500 de locuitori cu 222 case din care 175 locuitori care frecventau şcoală.

   În acest timp coloniştii germani din toate coloniile bănăţene au avut mult de suferit din cauza tiraniilor funcţionarilor administrativi. Au fost extreme de dese cazurile când aşa-numiţii funcţionari administrativi de la sine putere, au procedat la reîmpărţirea pământurilor. În anul 1782, fraţii Nevery au obţinut de la fisc dreptul de a încasa pe seama lor dările de stat în comună Guttenbrunn iar din cauză că nu au depus preţul de cumpărare, au pierdut acest drept.

   În anul 1776 sub dominaţia lui Iosif al II-lea, pământurile au fost din nou măsurate şi împărţite astfel că s-au făcut 5-8 sesii întregi, care au constat din 24 jughere arabile, 6 jughere finet şi 3 jughere din păşune, 171 de jumătăţi de sesii constând din 12 jughere arabile, 4 jughere finet şi 2 jughere păşune, 88 sferturi de sesii, constând din 6 junghere arabile, 3 junghere finet, şi 1 jugher păşune, 1 optime de sesie compusă din 3 junghere arabile, 2 junghere finet şi 1 jugher păşune. Această nouă împărţire a dat prilejul necesar la dezvoltare economică a comunei Guttenbrunn. Tot în acesta perioada s-au plantat vii în zonă, veniturile obţinute din aceste vii au fost veniturile principale ale populaţiei, în special a acestora cu proprietăţi mai mici, dat fiind că vinurile au fost plătite bine. Parcele de vii nu aveau o întindere mai mare de 400-800 stânjeni pătraţi. Tot în acesta perioadă au fost înmulţite prunistele în mod considerabil.
În anul 1790 a fost construită cârciuma mare a comunei până în anul 1812, când a fost reedificată şi mărită aşa cum există astăzi.
În pivniţele mari ale acestei cârciumi au fost păstrate zecimile de vin plătite statului de fiecare producător de vin. Paza şi administrarea acestui vin au fost încredinţate unui jude de vin. Podul cârciumei a fost destinat pentru înmagazinare simbriei în natură a funcţionarilor şi angajaţilor comunei, astfel că nu de rare ori s-a întâmplat că în acest pod au fost înmagazinate 500 măji metrice grâu, etc.
În anul 1793 familia Danius a construit lângă comună o moară cu apă, care după scurt timp a fost demolata, nefind în acest loc apă suficientă pentru funcţionare morii.
În anul 1793 comună Guttenbrunn a fost obligată se verse în vistieria Timişorii 700 de Florini în scopul înzestrării apărării, iar în 1787 s-au dat 350 Florini drept datorie patriotică pentru ajutarea patriei.
Grindina căzută în 24 iunie 1795 a nimicit întreaga recolta atât a păioaselor cât şi a porumbului şi a viilor.
Anul 1812 a adus o devalorizare a banului astfel încât a pierdut 4/5 din valoarea avută până atunci.
În anul 1814 şi 1815 s-a construit digul între comună veche şi cea nouă/ la actuala moară Hanes/, unde până atunci era o baltă mare care s-a umplut an de an cu apă de la ploi, astfel încât pe acest drum nu se mai putea circula, în mare parte din timpul anului, iar locuitorii din comună au fost nevoiţi a face o ocolire mare spre a ajunge la holdele lor, sau cu grăunte pe drumul Aradului. Digul a avut o înălţime de 3 metri şi o lăţime de 7 metri. Era un lucru enorm realizat de locuitori în acest an. Conducerea lucrării a fost realizată de primarul Ioan Danius.
În anul 1818 s-a executat o altă lucrare de ridicare a unui dig de circulaţie în stradă "Langgasse" din comună nouă. Astfel problema cea mai grea a circulaţiei prin comună era rezolvată prin lucrările executate de populaţie în prestaţie benevolă.
Erau ani îmbelşugat şi roditori. Anul 1824 a fost un an roditor, în special prunistele şi celelalte poame aveau o recoltă record însă în momentul culegerii recoltei a venit o ploaie torenţială care a împiedicat caratul recoltei. În astfel de condiţii, locuitorii comunei sub conducerea primarului Ioan Lukhaup au hotărât construirea digului aşa numit "Ioachwiesendamm" care avea scopul de a împiedica inundarea unei părţi din hotar şi drum.
În anul 1824 s-a înfiinţat în comună societatea de tir / Shcutzenkorps / în care au fost acceptaţi doar agricultorii. Membrii activi purtau îmbrăcăminte neagră iar pe cap aveau o pălărie cu o pană înfiptă, îmbrăcăminte care o purtau la toate festivităţile comunei.
În anii 1831, 1832 a izbucnit holeră asiatică care a bântuit până în anul 1835, având foarte multe victime, chiar şi familii întregi au fost decimate, golindu-se casele lor.
În anul 1846 în urma unui incendiu au fost nimicite 21 de case ţărăneşti împreună cu recolta lor. Pagubele au fost evaluate la 60.000 Florini. Tot în acest an din cauza căldurii a pocnit clopotul mare al bisericii, a cărui reparaţie a costat 300 Florini. Tot atunci a sosit în comună 2 învăţători cu obligaţia de a învăţa copiii limba maghiara în şcoală. În următorii ani s-a reintrodus limba germană până în anul 1890 când s-a trecut pe limba maghiară în şcoli.
În anul 1846 casa parohiala a făcut o numărătoare a caselor, ajungându-se la nr. 342. Tot în acest an agricultorii primesc carte funduara pe pământul aflat în proprietatea lor.
În anul 1847 au fost înfiinţate primele bresle în comună şi anume una pentru meseriile uşoare iar altă pentru cele grele. Primul preşedinte al acestor bresle a fost Petru Layer. Aceste bresle aveau dreptul de a lucra independent la lucrările privitoare le primirea ucenicilor, la eliberarea cărţilor de calfa şi de meşter. Pentru a obţine o carte de meşter, candidatul trebuia să facă o lucrare din meseria sa pentru a se califica ca meşter. La calfe se eliberau aşa numitele cărţi de colportaj cu care se putea deplasa în alte centre chiar şi alte ţări.

Placeholder imageDin lista impozitelor de stat se poate constata că, comună Guttenbrunn a plătit în numerar în anul 1814, drept contribuţii, suma de 1860 Florini şi 953 Florini 37 Cr. Comestical / imp / în moneda de metal. În afară de aceste sume s-au mai plătit şi impozite în natură şi anume cereale care s-au vărsat în magaziile de cereale judeţene.
O altă listă de impozite din anul 1847 dovedeşte plata sumei de 4460 Florini plus diferite cantităţi de cereale în natură.
În anul 1848, anul revoluţiilor în care populaţiile diferitelor tari s-au răsculat, luptând pentru libertatea personală şi pentru a se lepăda de jugul purtat până atunci, impus de domni, astfel încât pământul lucrat de ei nu era proprietatea lor şi depindeau de stăpân. Plugarii din comună Guttenbrunn au fost obligaţi a munci pe pământurile stăpânilor şi a statului din comună Alios, fiind supravegheaţi şi maltrataţi de aşa-numiţii persecutori, aceştia fiind cunoscuţi că foarte brutali. Ţăranii puteau schimba domiciliul doar cu aprobarea stăpânului şi tot de consimţământul acestuia aveau nevoie şi la încheierea căsătoriilor.
În afara acestor munci prestate în natură, locuitorii aveau obligaţia de a da zecimile la magaziile erariale din Alius, iar din producţia de vin zecimile au fost predate contelui Zselinsky din comună Neudotf. Deşi locuitorii comunei Guttenbrunn au răscumpărat o parte din aceste servituţi, în anul 1848 au fost scutiţi complect de restul de obligaţii, la fel ca întreaga populaţie a Banatului.
Lupta maghiarilor împotriva austriecilor cuprinzând întreg teritoriu Banatului, comună Guttenbrunn fiind la o distanţă nu prea mare de Siria, unde s-au dat lupte decisive, a avut de suferit, necesitând a pune la dispoziţia armatelor diferite lucruri şi servicii.
În ziua de 4 mai 1849 a izbucnit un incendiu în Ofertase care extinzându-se până în Unergasse a incinerat 53 de case de locuit împreună cu grajdurile acestora, dezastrul luând proporţii şi datorită secetei mari, a lipsei de apă, cât şi a a faptului că acoperişurile erau din paie trestie şi şindrila, deci materiale prime inflamabile. Un caz interesant a fost că locuitorul Iacob Zimmer a oferit întreaga cantitate de vin aflat în pivniţa lui pentru stingerea incendiului. Folosindu-se vinul pus la dispoziţie de acesta focul a putut fi localizat.
Până în anul 1850, comună a fost obligate a da 4 soldaţi care au servit timp de 10 ani ca activi şi 2 ani ca rezervişti.
În anul 1852 în acesta comună s-a născut marele poet şi profet al neamului german din Banat cu numele de Adam Muller Guttenbrunn.
În anul 1952 a luat fiinţă masa orfanala comunala care a funcţionat până în ,momentul alipirii comunei la Statul Roman. În acest an s-a cumpărat o casă care avea destinaţia de locuinţa notarială.
În următorii ani s-au făcut mari progrese în direcţia diferitelor meserii, datorită vizitelor frecvente a oamenilor care cutreieraseră Austria, Germania, Elveţia, şi aduceau noutăţi în legătură cu diferite meserii, construindu-se pluguri de fier, grape de fier şi în general s-au îmbunătăţit uneltele pentru lucrarea pământului. Primele pluguri şi grape au fost realizate de Petru Vaim.
În anul 1854 a fost o serie de ploi abundente şi inundaţii.
În anul 1856 a fost construită o cârciumă în locul unde actualmente sunt clădirile Asociaţiei de păşunat, unde era o sală de dans pentru tineretul adult care se numea "Crucea Alba".
Anul 1858 are însemnătatea în aceea că s-au executat lucrări de regulare a cursului Mureşului, în scopul împiedicării spălării pământului.
În anul 1860 s-a clădit o magazine pentru păstrarea simbriilor în natură a funcţionarilor şi a angajaţilor comunali. Notarul primea 2400 kg. grâu, inv. director 2400 kg grâu, iar învăţătorul 1300 kg.
Anii 1860,1861,1862 au fost ani îmbelşugaţi.
Din cauza secetei din toamnă anului 1862, anul 1863 a fost un an catastrofal, putându-se spune fără nici o recoltă.Porumbul şi grâul a fost importat din România, unde pe atunci era o recoltă bună. Grâul a crescut de la 10 la 18 Florini pentru 100 kg.
Anul 1864 a fost cu o recoltă bună, astfel ca griul s-a vândut la târgul din Lipova cu 3-4 Florini la 100 de kg.
În 14 septembrie 1866 a izbucnit un incendiu pe partea stângă a străzii principale, nimicind câteva case şi ajungând la biserică datorite acoperişului din şindrila, acesta a ars complect. La fel a ars şi casa parohiala, parohul reuşind să salveze arhivă în ultimul moment. În urmă distrugerii bisericii populaţia a luat măsuri de strângere a fondurilor necesare zidirii unei noi biserici. S-au cumpărat câteva mori de apă a căror venituri s-au vărsat la fondul bisericii. Valoarea total a reconstruirii bisericii s-a ridicat la 60.000 Florini, din care 10.000 Florini au fost primiţi din patrea satului, 2.000 Florini de la Episcopie iar restul de 48.000 Florini s-au încasat de la locuitorii comunei în anii 1869, 1870, 1871 şi 1872. Arhitectul care s-a ocupat de biserică a fost Brandeis. În anul 1872 s-au cumpărat clopotele, astfel ca acesta a fost anul în care s-a sfinţit biserica cea nouă, care a ajuns să fie podoaba comunei Guttenbrunn şi totodată prin mărimea şi frumuseţea ei , este una dintre cele mai grandioase clădiri bisericeşti din Banat.
În anul 1868 în comună funcţionează oficiul poştal. Tot în acest an s-a zidit şi o moară de vânt de către Gheorghe Bangert.
În anul 1869 farmacistul Gheorghe Reimholz a înfiinţat prima farmacie.
În anii 1870-1880 s-au făcut diferite lucrări de îmbunătăţire a drumurilor şi străzilor etc. În anul 1878, comună a fost obligată la diferite servicii pentru războiul din Bosnia, astfel ca 4 trăsuri pline au plecat din comună în dată de 12 august 1878 şi s-au întors la 30 septembrie 1878. În anul 1879 comerciantul Danius a schimbat casa sa de lângă biserica / actuala primărie / cu o casă de pe strada Lipovei, astfel ca toate serviciile comunale au fost centralizate în noua primărie.
În anul 1879 ia fiinţă Reuniunea pompierilor voluntari.
În anul 1880 s-a adus în comună prima maşină pentru treieratul păioaselor.
În anul 1881 s-a înfiinţat prima Cooperativă de economie şi credit cu un capital acţionar de 25.000 Florini. În 1894 acesta Cooperativa a fost transformată în casa poporala s.p.a. cu un capital societar de 100.000 Florini.
În decursul iernii 1885 datorită unei insecte, întreaga recolta de vin a fost nimicită şi astfel veniturile principale ale populaţiei au fost reduse considerabil.
În anii 1888-1894, pomii fructiferi au fost nimiciţi de o păduche de pădure, iar prunistele au suferit cea mai mare pagubă.
În anul 1889 a fost înfiinţată prima casă de păstrare cu un capital de 100.000 Florini de Adam Lukhaup şi condusă de acesta până în anul 1911.
În anul 1890 s-a achiziţionat "Uberland" cu 800 jughere arabile. Tot în acest an au fost introduce plugurile de fier în locul celor de lemn, iar în şcoli limba oficială a fost limba maghiară. În acest an se înfiinţează Reuniunea Agricultorilor.
În anul 1892 s-a clădit şcoala de către maestrul I. Muller din Guttenbrunn. Clădirea în mediu rural este monumentală având în subsol locuinţa servitorului şcolar, sala de adunare şi remiza pompierilor voluntari, la parter câte două săli de învăţământ mari iar lângă ele locuinţa învăţătorului constând în 3 camere mari, bucătărie şi cămara, la etaj la fel, cât şi o sală de şedinţe. Materialul pentru construirea clădirii a fost donat de populaţie cât şi toate cărăuşiile şi transporturile acestora, exact ca la construirea bisericii. Lucrările propriu-zise au costat 13.000 Florini.
În anii 1896-1899, cel mai important lucru a fost construirea liniei de cale ferată de interes local de la Timişoara la Lipova şi Radna cu o investiţie de 2.460.000 Coroane, la care comună a contribuit cu 42.000 Coroane. În anul 1897 locuitorii comunei au construit drumul spre gară.
În 13 iunie 1897 au fost inundate 400 jughere de pământ arabil de Mureş, distrugând întreaga recolta.
În anul 1898 s-a înfiinţat Cooperativa de credit care mai târziu s-a afiliat cu Centrala Cooperativă din Cluj şi a funcţionat până în anul 1972.
În anul 1899 s-a înfiinţat Reuniunea de înmormântare.
În anul 1900 ia fiinţă Reuniunea Judeţeană a agricultorilor.
Anii 1905-1914 s-au evidenţiat printr-o recoltă bună, urmând o dezvoltare nemaiîntâlnită până atunci.. Au avut avantaje toate ramurile de ocupaţiune a locuitorilor ca agricultori, meseriaşi şi comercianţi. Timpul a fost favorabil comunei pentru a se ridica într-o situaţie materială excelentă.
Începând cu anul 1905 s-a renunţat la cultivarea obligatorie a pământurilor cu rotaţie şi s-a dat libertate proprietarilor de a însămânţa pământurile lor cu plantaţiile dorite de aceştia .
În anul 1911 locuitorul acestei comune Petru Hameş a clădit şi instalat o moară sistematică la drumul Timişorii cu o capacitate zilnică de 25.000 kg. grâu şi 3.000 kg. urluitura. Aceasta moară în urma diferitelor dificultăţi a fost demontata în 1935. În afară de acesta moară mai există în interiorul comunei 2 mori ţărăneşti : Hameş Nicolae, şi Lidolt Ştefan şi o moară de apă pe râul Muhlgraben, aceasta din urmă însă numai pentru urluit având o capacitate redusă.
În anul 1913 se reînfiinţează Reuniunea de Tir care în urma neînţelegerii dintre membrii a fost desfiinţată în anul 1901. Noua reuniune sub comanda lui Lukhsup Petru avea menirea de a continua execuţiile de mânuirea armelor din partea celor demobilizaţi. A funcţionat până la izbucnirea războiului mondial , în 18 iulie 1914. În cadrul acestui război comună Guttenbrunn a pierdut pe câmpul de lupta peste 100 locuitori, primul pentru care a sosit vestea proastă a fost Ioan Pawelka. În memoria celor căzuţi în luptă, în faţa şcolii primare confesionale s-a ridicat în anul 1924 un soclu pe care au fost înscrise numele celor căzuţi la datorie.
În anul 1911 s-a înfiinţat Corul Bărbătesc.
În decembrie 1918, la sfârşitul Războiului Mondial s-a înfiinţat sub conducerea lui Petru Pukhaup, sfatul naţional care a avut îndatorirea de a păstra ordinea şi liniştea în comună, precum şi de a apăra avuţiile publice şi particulare. Acest sfat a funcţionat până la venirea erei romane.
De la începutul lunii decembrie 1918 până în aprilie 1919, comună Guttenbrunn a fost ocupată de trupele sârbeşti care apoi au fost schimbaţi de trupele coloniale negre din armata franceză.
În baza păcii încheiate la Trianon, comună Guttenbrunn împreună cu o mare parte din Banat, a fost încorporată în Statul Roman.
În anul 1921 cu mare fast a fost sărbătorit un mare poet profet al naţiunii germane din Banat, Adam Muller Guttenbrunn care s-a născut în acesta comună.
În anul 1923 s-au cumpărat 5 clopote la biserica romano-catolică, cu o valoare totală de 280.000 Lei.
În septembrie 1924 a avut loc jubileul de 200 ani de la colonizare acestei comune. La festivităţile aranjate au participat o mulţime de oameni din întreg Banatul cât şi din Germania.
În anul 1924 a fost pensionat notarul acestei comune I. Geiss care peste două decenii a condus agendele acestei comune. Predecesorul lui a fost dl. Petrovici, iar în anul 1925 a fost numit ca notar Victor Miatovici, care de atunci şi până azi conduce comună.
În anul 1925 în cadrul lucrărilor de reformă agrara şi comună Guttenbrunn a fost împroprietărita cu o pădure comunală din hotarul comunei Lipova, având întindere de 1128 jughere, 319 stj. part.. Pentru acesta pădure comună a fost debitata cu suma de 2.646.232 drept preţul solului şi materialului lemnos şi cu suma de 128.340, în total deci cu suma de 2.744.572 – care suma a fost achitata în anul financiar 1930/40 din contribuţia locuitorilor.
În 1 ianuarie 1926 comună Guttenbrunn a fost dezlipit de judeţul Timiş şi a fost alipita judeţului Arad.
În anul 1927 Reuniunea agricultorilor a cumpărat casa cu no. 256 pentru scopurile reuniunii. Tot în acest an Banca populară şi Cooperativa de credit au fuzionat cu Casa de păstrare civilă din Arad, care apoi în 1929 a intrat în Banca Centrală din Timişoara, numindu-se Băncile Unite din Timişoara.
În anul 1927 s-a terminat construcţia clădirii de la no. 99 în care în afară de grădiniţă de copii se găsesc 4 locuinţe şi anume: locuinţa medicului veterinar comunal, locuinţa sub notarului comunal, locuinţa conducătorului grădiniţei de copii şi oficiul P.T.T. cu locuinţa şefului acestui oficiu, clădirea fiind cu etaj, situate în mijlocul comunei, vis-s-vis de biserica romano-catolică, este o podoabă.
La 1 ianuarie 1930, comună Zăbrani, la cerere locuitorilor comunei a fost alipita de comună Guttenbrunn. În decursul acestui an s-a zidit clădirea necesară pentru aşezarea celor 2 cazane de fiert rachiu aflat în proprietatea comunei.
În luna mai 1931, comună Guttenbrunn a fost onorată de vizită excelenţei sale Ministrul Agriculturii şi Domeniilor Ionescu Siseşti şi de domnul subsecretar de Stat Rudolf Brandsch.
În decursul anilor 1939, 1940 cu ocazia concentrărilor mai mari, comună Guttenbrunn a avut mai multe încartiruiri de armată şi din partea detaşamentelor de lucru.
La fel au fost chemaţi sub drapel mulţi locuitori. S-au dat un număr considerabil de cai şi hamuri la rechiziţie.
În războiul contra Bolşevismului care a început în 22 iunie 1941, şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă pentru patrie şi civilizaţia întregii Europe următorii luptători din acesta comună: 1. Hubertus Ioan, no.128, 2. Mergl Filip, no. 388, 3. Feerch Iacob, no.245, 4. Schaffer Matei, no.52, 6. Schulz Gheorghe, no.214. Invalizi lăsaţi la vatră Incescu Petru, no.693.
În anul 1934 s-a construit o şcoală primară pentru copii acestei comune sub no. 705, acesta fiind un edificiu model.
În anul 1940 s-a aşezat piatra fundamentală pentru biserica ortodoxă romană şi tot în acest an s-au sfinţit crucile acestei biserici, care s-a ridicat şi urmează a se termina cu acoperişul, tencuiala pe dinafară şi zugrăvitul interior.
Acestea de mai sus sunt întâmplările şi evenimentele mai inseminate ale comunei Guttenbrunn de la înfiinţarea ei şi până astăzi.
Potenţialul turistic al comunei este unul de excepţie. Comună Zăbrani a fost inclusă în categoria unităţilor teritorial - administrative cu o concentrare mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional. Dintre cele mai importante obiective turistice ale comunei se pot aminti ansamblul arhitectural rural din Zăbrani din secolul al IX-lea, biserica romano- catolică din centrul localităţii Neudorf (1771), cavoul arhiducesei Maria Ana Ferdinanda de Habsburg din Neudorf (1809) cu un monument funerar ridicat în anul 1841 şi nu în ultimul rând muzeul memorial Adam Müller Guttenbrun- personalitate marcantă a literaturii germane.
Pe locul unde se afla astăzi biserica având hramul "Sfântul Mucenic Dimitrie, a existat o veche biserică de lemn, construită în anul 1770 şi a fost zugrăvită de zugravul Oprea din Lipova - după cum reiese dintr-o veche inscripţie.